Cercetarea din 2005 s-a axat pe studiul unui bloc de locuinţe de formă dreptunghiulară, marcat cu numele de „Casa cerbului”, deoarece a fost descoperit în campaniile precedente (P167 şi P 156) un cap de cerb din lut (35 x 36 cm), cu coarnele originale arse, decorat cu meandre incizat, incrustat cu roşu şi galben, aflat pe unul din pereţii interiori.

Fig. 4a) Parţa, zona Casa Cerbului, plan	4b) detaliu, carourile 168 nord, 170, 172 cercetate în 2005.

La descoperire s-a considerat că este vorba de un bloc de locuinţe ce continua în zona carourilor 168D, E şi în spaţiul fostei săpături a lui M. Moga din 1943/1945, cercetarea nefiind posibil să fie încheiată. S-a săpat până la adâncimea de 1,65 demontat parte din chirpici şi la 1,75 în zona gropilor. În afara gropilor de şanţ, la colţuri au fost descoperite gropi mai mari, n interior unele gropi erau dublate (situaţie întâlnită la locuinţele cu etaj) de aceea cercetarea s-a oprit. Din păcate zona a fost afectată de colecţionarii de obiecte care au îndepărtat pământul şi parte din nailon şi au săpat răvăşind urme de chirpici fie de la pereţi fie de la podeaua suspendată şi etaj ca la încăperea A. Unele din gropile exterioare ţin de încăperile C şi D.

Din acel complex au fost cercetate mai de mult două încăperi (ambele în parte de sud a blocului), din care una cu etaj cu vetre de foc la parter (încăperea A, pe malul râului) şi etaj cu obiecte şi vase şi încăperea B (spre vest), distrusă în partea superioară de excavări pentru lut. Cercetarea nu a fost extinsă la celelalte două încăperi în această campania, grosimea depunerilor şi dărâmăturilor necesita timp şi fonduri. Cercetarea precedentă s-a oprit la cele două complexe la nivel -1,60 m (nivelul construcţiilor din faza 6.

Fig. 5 Capul de cerb, Casa Cerbului, încăperea B (P 156, P 167)

Locuire medievală constă doar din existenţa unor complexe semiadâncite aşa cum au fost sesizate şi în primele campanii (Lazarovici et alii, p. 119 şi urm. fig. 155-160). Aproape toate bordeiele cercetate anterior aveau de la unul la 2 cuptoare, săpate în peretele bordeiului, cu vatra foarte bine aranjată.

Bordeiul medieval (B 170.1)

Bordeiul medieval (nr. complex Parţa B 170.1) a fost săpat în stratul de cultură din epoca cuprului (c. Tiszapolgár) şi în ultimul nivel neolitic (nivel 5, cultura Banatului IIIA), tăind din podeaua unei locuinţe neolitice, situate între P49 şi P 150 (marcată acum ca B170.2). Dimensiunile exacte ale bordeiului nu pot fi apreciate deoarece în umplutura bordeiului este depusă, ritual, o casetă de cereale, ţinând foarte probabil de acest bordei, dar aflată probabil în marginea bordeiului sau într-o anexă.

În marginea umplerii mai negre a gropii, din perioada de astupare voită a bordeiului, a fost descoperită o groapă de stâlp de mari dimensiuni care arată monumentalitatea construcţiei. Corespondenţe al acestei gropi mai sunt altele două, simetrice, care se aflau la marginea ultimei umpleri. După acest pământ o parte a bordeiului avea dimensiunile 2,2 x 2,3 m la fundul gropii.

Fig. 6 Bordeiul cu caseta de cereale, în spate podine locuinţei neolitice P 170.2

Caseta pentru cereale avea dimensiunile de cca 1,2 m şi înălţimea gradinei de 10 cm. Gardina şi probabil caseta a fost montată pe o structură de bârne, foarte probabil suspendată. Caseta a fost arsă intenţionat, dar nu prea puternic, mai ales din interior, ceea ce nu este exclus ca ea să fi fost folosită ocazional şi pentru încălzit, în paralel cu cuptorul, dacă se aflau în aceeaşi încăpere, fiind mai multe necunoscute pe care nu le putem preciza.

Cuptorul medieval (fig. 8)

A fost săpat din spre bordei (cuptorit), în malul lui, ca de altfel toate celelalte complexe (Lazarovici et alii 2001 fig. 155-156, 158, 160), o parte a sa cobora sub podeaua locuinţei din nivel 5. Bolta cuptorului se prăbuşeşte, în umplerea sa intrând şi fragmente ceramice neolitice. În cenuşa de pe fundul cuptorului au fost găsite 2 fragmente ceramice medievale, decorate cu benzi în val. Câteva gropi de cârtiţă au afectat marginea şi vatra cuptorului. Observăm că vatra cuptorului era mai jos cu 5- 6 cm faţă de fundul lui, ceea ce explică stratul de cenuşă gros de 6- 7 cm din cuptor (fig. 8a).

Fig. 7 Gropile de stâlp ale bordeiului, în spate dărâmăturile etajului, Casa Cerbului, încăperea D.
Fig. 8a Cuptorul bordeiului medieval şi două gropi de cârtiţă.	Fig. 8b Cuptorul boteiului cu gura spre bordei

Bordeiul nu funcţionează foarte mult timp deoarece vatra sa nu are urme de refaceri. Săpat fiind în strat de chirpici nu era nevoie ca vatra să fie pe pat de cioburi cum am întâlnit la bordeiul medieval L111. Acel complex era mai adânc şi avea structură de lemn pentru protejarea marginilor ca la bordeiele dacice (săpături Gh. Lazarovici – Tatár Árpad, Valea Mileului, Ţaga 2004). Cuptorul săpat în peretele bordeiului este o practică medievală obişnuită apărând la Gornea (Uzum –Lazarovici .. ; ), Comana, Glodariu I., Costea Fl., Ciupea I., Comana, 1980, p. 84, în bordeiul 19 şi semibordeiul 9), Ilidia - Funii (Ţeicu D., 2003, fug. 3, 6, p. 18, 21), dar mai ales la Gornea (Uzum – Lazarovici, ** Ţeicu – Lazarovici, Gornea, 1996, p. 19 şi urm., fig. 4, 6, 8).

Caseta de cereale

Este prima construcţie de acest fel din nivelul medieval de la Parţa. Este lucrată din pământ negru amestecat cu argilă şi materiale organice (mai degrabă iarbă decât paie). Asemenea casete, dar din lut mai bun şi amestecate cu paie şi mai bine arse, au apărut în nivelele neolitice acestea fiind fixate pe podea sau podea suspendată, în interiorul locuinţelor. Dimensiunile ei par să fie de 1,2 x 1,3 m forma fiind de patrulater cu marginile rotunjite. În umplutură a fost descoperită o fusaiolă bitronconică, medievală.

Fig. 9 Bordeiul medieval, groapa de stâlp şi caseta de cereale depusă secundar, la abandonare.

Depuneri rituale medievale

Sub latura cea mai lungă a casetei, numai sub casetă au fost găsite mai multe oase subţiri luni de la 4 la 7 cm. Unele par să fi fost cu bucăţi de carne pe ele. Considerăm depunerea rituală deoarece au fost găsit doar sub această parte lipite de marginea casetei, nefiind pământ. În 2005 a fost cercetată încăperea C (la vest) şi D (la est), ambele pe partea de nord a blocului de locuinţe, şi probabil un hol central E (în mijloc), locul unde a fost descoperit capul de cerb. Încăperea C şi parte din B au fost afectată de săpătura lui M. Moga din 1943/1945 care a tăiat partea de vest a complexelor. Caseta a fost impregnată şi ridicată in situ de către Andrei Fota, restauratorul muzeului.

De altfel în vecinătatea unor bordeie medievale, de sec. VII/VIII, au mai fost găsite depuneri rituale, la Iclod, un schelet de epure, dacă nu cumva acolo iepurele a avut o vizuină şi şi-a găsit sfârşitul în ea. Bordeiul se găsea la cca. 4- 5 m de B 110 prefeudal (Lazarovici et alii. 2001, p. 75 şi 192). De altfel râşniţa, râşnitul sacru şi de ce nu casetele de cereale sunt printre lucrurile sacre avându-se grijă în mod deosebit de soarta lor. Sunt numeroase cazuri când râşniţa este legată de cultul ridicării sau distrugerii casei, dar şi depunerea râşniţelor în cadrul unei numerologii sacre (3, 4, 6+1 sau 7 la Balta Sărată : Lazarovici, Gh., Petrescu S., 2003, fig. 12, 13, 16-18, 32-33), depuneri în sanctuare a seminţelor sau râşnitul sacru(Lazarovici et alii, 2001, p. 224 ş.a.; Lazarovici 2003 şi bibl. problemei).

Fig. 10 Depunere rituală peste umplerea bordeiului	Fig. 11 Oase depuse ritual sub marginea casetei de cereale.
Fig. 12 Bordeiul medieval cu groapă de stâlp şi caseta de cereale în umplere, depusă cu ofrandă de carne

Locuirile neolitice din nivel 5, cultura Banatului IIC

În zona c. 174- 182 C au fost semnalate complexe din nivelul 5 P 150 şi P 115. Locuinţa 150 a fost distrusă de căutătorii de obiecte arheologice care au săpat în mal, afectând şi o parte din „Casa Cerbului” dărâmăturile etajului.

Fig. 13 Complexe din nivel 5c

De la ea au rămas resturile podelei precum şi unele fragmente ceramice, complexul fiind afectat de un bordei medieval. Podeaua era din lut bătut, după ce anterior au fost nivelate resturi din locuirile anterioare. De la P 150= 170.2 s-a păstrat doar un colţ din podea după cum se vede din imaginea de mai jos. Bordeiul medieval (P170/2) a afectat cea mai mare parte a complexului. De la acesta s-a păstrat o fusaiolă şi câteva vase sparte. În timpul cercetărilor podeaua locuinţei neolitice a fost descoperită la nivelul umplerii bordeiului şi iniţial s-a crezut că este acelaşi complex. După demontarea cuptorului de la bordeiul medieval s-a observat că acesta a fost săpat (bai bine zis cuptorit, care este termenul cel mai potrivit pentru asemenea situaţii) sub podeaua locuinţei din nivel 5 şi în stratul încăperii D, din nivel 6. Marginile locuinţei nu au putut fi exact delimitate, dar podeaua se întinde pe o lăţime de cca. 2,50 m. Lungimea complexului, după săpăturile vechi ar fi de 3,6 – 4 m (podeaua în secţiunea 11 fiind aşa de clar delimitată).Tasările din încăperea de sud a camerei D a „Casei Cerbului” nu permit stabilirea unui contur exact, la fel este spre nord unde un bordei medieval şi o groapă recentă a căutătorilor de obiecte arheologice au distrus marginile complexului. În marginea de SV au fost găsite resturile unui fund de vas de provizii (fig. 14), o lamă de silex şi o aşchie de obsidian, plus fragmente ceramice căzute pe podea, altele mai sus din strat neolitic târziu. Ceramica nu era prea bogată, împrăştiată foarte probabil de locuirea medievală, unele materiale neolitice (ceramică, aşchii de silex) au fost descoperite în umplerea bordeiului medieval.

Fig. 14 L 170.2 Vas pe podea, în spate vatra medievală	Fig. 15 Podea şi fusaiolă neolitică pe podea (L 170.2)

Dintre obiectele rămase in situ pe podea amintim o greutate rotundă de lut circulară, groasă de 3,5- 4 cm cu o mică gaură. Gaura mică permite doar introducerea unui fir, folosită probabil la întinsul firelor la războiul de ţesut. Asemenea greutăţi au fost descoperite la Balta Sărată, acestea alternând, la 6 greutăţi conice urma una rotundă (Gh. Lazarovici – Sorin Petrescu et alii 2003, p. 163). Deoarece sub stratul de lipitură al podelei erau dărâmăturile de la încăperea D dacă vor fi fost ceva gropi de la structura locuinţelor acestea nu au fost sesizate, podeaua lipsind pe alocuri, dar nu a permis sesizarea vreunor gropi deşi s-a lucrat cu multă atenţie (pământul dintre chirpici fiind aspirat şi orice gaură fiind vizibilă, dacă avea altă culoare. Dacă însă s-a săpat în chirpici şi umplut tot cu chirpici deosebirile între dărâmături nu au fost posibile, mai ales că urmăream şi gropile de la bordeiul medieval, care fiind mai târzii şi umplute cu alt pământ au fost sesizate cu uşurinţă. Lângă ţăruşul din marginea de est a podelei a fost descoperită o groapă ce putea ţine de acest complex dar şi de cel medieval, lucrurile nu sunt prea sigure din cauza săpăturii căutătorilor de obiecte arheologice. Complexul este orientat NE-SV, pe lungime păstrându-se cca 3 m, în colţ fiind o aglomerarea de fragmente de la un vas mare de provizii (fig. 14, 16). Lucuinţa avea aceeaşi orientare ca cele din nivel 5, fiind însă mai lungă decât proxima (Din păcate acest plan cu un capitol nu a fost publicat în (urma intre p. 170-171: Lazarovici et alii 2001) (fig. 13), pe aceeaşi linie cu celelalte din spre sud, fiind insă de dimensiuni mai mari.

Fig. 16 Platforma 115, partea de est, afectată de bordeiul medieval

Locuirea neolitică, nivelul 6

Nivelul 6 aparţine fazei IIB a culturii Banatului. Datele de radiocarbon pentru locuinţele din vecinătatea sanctuarului II, din blocul de locuinţe L17/40-L43, distruse tot în nivel 6, sunt din 5200 – 5000 CAL BC, anterioare celor de fază Vinča C (vezi Gh. Lazarovici et alii 2001; Lazarovici Gh. M. et alii 2005). Tot mai multe date C14 vin să confirme încadrările atât de cronologie relativă cât şi cele de cronologie absolută (Mantu C., 2000; Lazarovici C., 2005; Schier – Draşovean 2004; ş.a.).

 

Încăperea B este cea în care a fost descoperit capul monumental de cerb. Aceasta a fost preparată parţial atunci. La aceasta nu a fost descoperită podea suspendată. Podeaua avea mai multe straturi de lipituri. Cele de la suprafaţă au fost afectate de îngheţ fiind distruse. În profunzime nu am săpat acum, până nu ajungem cu întreaga suprafaţă la nivelul podelei. Locuinţa a fost ridicată în nivel 7C. In spaţiul dintre încăperi au fost descoperite numeroase fragmente ceramice şi oase. Capul de cerb a fost descoperit cu câteva fragmente de pereţi ce erau deasupra sa, pe care fusese parţial lipit. Aceşti pereţi aveau în structură o bârnă transversală.
În vecinătatea capului au fost descoperite două găuri de pari, pe care atunci nu le-am luat în seamă. Măsurând distanţa dintre pari, fragmentul de bârnă şi cap considerăm posibil ca, capul de cerb să fi fost fixat undeva pe peretele de vest al blocului de locuinţă. Cum locuinţa se afla în marginea săpăturii lui M. Moga este posibil ca o parte din perete se fi fost răsturnat în acea zonă., fragmentele de perete descoperite de noi fiind destul de puţine (fig. 4, 20). Tot vorbind de aceasta locuinţă nu trebuie să uităm că M. Moga a descoperit două piese deosebite: 1) este vorba de un idol bust aflat în expoziţia de bază, în sala unde a fost reconstituită locuinţa neolitică de către Fl. Medeleţ şi restauratorii muzeului; 2) un vas cu două guri, un vas de cult, cel care are pe gât simbolul „M”. În funcţie de cum trebuia idolul privit credem că intrarea era din spre est.

Fig. 21 Vas de libaţii, cu semnul „M” pe gât

Legat de prezenţa unor piese monumentale în blocurile de locuinţe aşa cum au apărut, în afară de sanctuare în P 8 (idol bust), în P40-P43 (luna mică, idol bust), în P126 altar cu coloană şi bucraniu, capul de cerb Marco Merlini ne-a sugerat o interesantă ipoteză aceea că acestea ar putea reprezenta simbolul familiei, totemul familiilor care locuiau în acele case, spiritul protector al acelor familii. Este dificil de probat acestea dar piesele fiind in interior se leagă de altarul casnic al acelor familii, fiecare familie mare având poate un alt totem.

Fig. 22 Luna Mină din blocul de locuinţe P40-P43; luna Mare din Sanctuarul 2.

Luna mică, din P 41 a fost descoperită în vecinătatea peretelui de sud, poate lângă o deschizătură la etaj, poate spre P40. Cert este că aceste piese monumentale reprezintă cel mai adesea altare casnice, locuri familiare de ofrandă şi libaţii.

 

 

 

 

 

Casa Cerbului, încăperea C.

După îndepărtarea stratului de cultură din nivel 5 (1,1- 1,3 m) au apărut resturile încăperilor C şi D.

Aglomerările de chirpici de la încăperea C erau mai subţiri şi mai puţin compacte faţă de D. Lutul era mai slab arsă, dovada altei structuri lemnoase. În spre încăperea B, spre vest (fig. 18, partea dreaptă) au fost observate resturile unei podele suspendate. Dărâmaturile de chirpici de deasupra atingeau grosimea de 30 – 40 cm.Îndepărtarea succesivă a lor pe straturi de 5- 10 cm a arătat că este vorba de structuri de pereţi interiori din pari şi nuiele căzuţi în neorânduială. De la adâncimea de 1,45- 1,50 m au început să apară structuri regulate de arsură şi chirpici.

 

 

 

Fig. 23 Casa Cerbului, încăperile C şi D la 1,35 -1,45 m.

Fig. 24 Casa Cerbului, încăperile C şi D la 1,35 -1,45 m.

Partea de vest a locuinţei (fig. de sus cea din spre profil) a fost tăiată de secţiunea lui M. Moga din 1943/1945l. Resturile de la locuinţă păstrându-se pe 2- 2,3 m lăţime în suprafaţa noastră şi 3,4 m lăţime. Deşi cercetarea nu este încheiată privind substrucţile observăm că peretele despărţitor, din spre încăperea D, mergea doar pe lungimea de 3,4 m, rămânând cca. 1,8 - 2 m până la marginea de nord a complexului, pe care o presupunem identică cu cea a încăperii D. Resturile de la peretele de nord, căzute în picioare, sunt pe aceeaşi linie cu cele ale încăperii D, prepararea lor nefiind încheiată, baza lor este la –1,75 m. Imediat acolo unde peretele se termina era şi gura cuptorului. Încăperea avea aproape în partea centrală un cuptor cu mai multe etape de refaceri, iar în spate sunt dărâmături de chirpici peste resturile unei podele suspendate.

Cuptorul şi vetrele.

Fig. 25 Casa Cerbului, încăperea C, zona centrală, gropi, vetre, cuptor

În zona centrală a încăperii, pe o porţiune de 1m, a fost descoperită o mare vatră de foc amenajată pe podea, aflată sub dărâmăturile peretelui de interior (fig.23). Vatra mergea până în apropierea unei gropi de stâlp (fig. 25), foarte probabil stâlp de la structura de bază a construcţiei.

Înainte de ridicarea cuptorului sau găsit urmele unor vetre neamenajate, aşezate direct pe podea reparată apoi în două rânduri adăugându-se lut bătut (fig. 25-26, marcaj v1-v2) . Apoi a fost construit un cuptor lângă peretele de est, cu vatră în faţa lui, în forma literei 8 (fig. 25-26 marcaj v3), asemenea cuptoare fiind des întâlnite în alte complexe de la Parţa (Lazarovici et alii 2001, fig. 122, în P 136B, P 151, fig. 123) şi în cultura Vinča (Staljo B., 1984, p. 39, fig. 29-30) în alte culturi contemporane (Todorova ** : Petrasch, J. 1986, fig. 3-4). Cele mai timpurii apar la finele neoliticului timpuriu, la Moldova Veche (Lazarovici 1979, pl. IB; Rus – Lazarovici 1991, p. 92, fig. 9) asociate unui bordei cu cuptor în perete şi vatra în afară, la gura lui, ambele formând un plan în formă de „8”.

Fig. 26 Casa Cerbului, încăperea C, zona centrală, cuptorul şi vetrele

Cuptorul şi vatra din faţa lui aveau 2 etape de refaceri (v4 şi v4b), refaceri ce au fost observate şi la calota cuptorului. Cuptorul este abandonat în ultima etapă de refaceri şi se amenajează direct pe podea o vatră, ca în prima etapă, după care are lor incendiul şi abandonarea construcţiei. Pe podea şi vatră au fost descoperite resturi de cărbune de la structura de lemn a construcţiei. Vatra nu a funcţionat vreme îndelungată. Vatra a fost amenajată după un strat de lipitură de podea (fig. 25-26).

Peretele despărţitor.

Între încăperea C şi D se afla un perete de interior, despărţitor construit dintr-o uşoară structură de pari. Pari au fost puşi pe două rânduri în zigzag, la distanţă de cca. 20 cm unul de altul ceea ce permitea construirea unui perete din structură de nuiele. De fapt intre peretele de est al locuinţei C şi peretele de vest al locuinţei D este un coridor, o tindă ce permitea accesul spre cele două încăperi. De multe ori spaţiul dintre încăperi este cu asemenea coridoare. Foarte probabil acestea aveau undeva ferestre.

Fig. 27 Casa Cerbului, încăperea C, zona centrală, peretele despărţitor

Podeaua suspendată – banca

În partea de sud a încăperii au fost descoperite resturile unei podele suspendate. Dat fiind faptul că aceasta este doar pe o parte a încăperii, cea de sud, nu mai lată de 1- 1,1 m (cât pare acum, prepararea nefiind încheiată), fiind prinsă pe cca. 1,7 m lungime, dar fiind tăiată de secţiunea lui M. Moga. Aceasta avea o structură de lemn masiv, iniţial am crezut că este vorba de o podea suspendată, ea poate fi pat sau o laviţă, după dimensiuni. Asemenea situaţii au fost întâlnite la Ţaga (Lazarovici et alii CCA 2003; 2004).

Încăperea D se afla în centru săpăturii, fiind săpată în cea mai mare parte în această campanie. Partea de vest a ei a fost preparată anterior pe cca. 1,5 m lăţime. Fiind descoperită o mare cantitate de chirpici cercetarea s-a oprit la acest nivel dărâmăturile au fost acoperite cu plastic şi pământ.

Podul sau mansarda

După îndepărtarea denivelărilor din nivel 5 am constatat prezenţa unor puternice dărâmături grupate unda spre sud, alta spre nord, în aceeaşi încăpere (fig. 29). Ulterior am constatat existenţa unui etaj peste ambele încăperi. Partea mai înaltă se datora resturilor de pereţi laterali care cad şi în interior.

Fig. 29a Casa Cerbului, încăperea D, primele dărâmături, vedere din spre vest

La nivelul primelor dărâmături au apărut unele fragmente de plăci netede pe ambele părţi. Arderea lor era din ambele direcţii, fiind la mijloc negre când sunt bucăţi mai mari, arse uniform, oxidant când sunt mici. Între ele au apărut resturi de elemente arhitectonice fără a fi prea bine arse (resturi de la canaturi de uşi sau socluri). Uneori se găseau fragmente de vase între şi pe aceste plăci. Acestea cad direct peste dărâmăturile de pereţi laterali. Am considerat că sunt lipituri groase pe structura unui pod.

Dărâmăturile etajului (pereţii şi podeaua).

Dărâmaturile etajului constau din fragmente de pereţi care cad peste vase mari şi peste resturi de oase mari sau mici, puternic arse.

Fig. 29a Casa Cerbului, încăperea D, dărâmături de pereţi, vedere din spre nord.

Pereţii au una, două lipituri la exterior, la interior fiind doar structura din pari şi nuiele. Într-un caz, la peretele de vest lipitura este pe o bârnă care cade la interior iar lutul arde pe ea rămânând direcţia (alăturat „stâlp”).

Foarte rar pereţii sunt din structuri împletite, cel mai adesea parii dispuşi orizontal, vertical faţă de peretele de care ţin şi uneori oblic (fig. 43a). Aceasta din urmă situaţie nu a putut fi totdeauna clar probată, deoarece bucăţile era mici aşa că puteau să se desprindă şi să pice oblic. Sub dărâmăturile pereţilor au fost multe fragmente de vase mari. Pereţii de la etaj sunt în general mai slab arşi deoarece structura lor de pari şi nuiele nu oferea mult materiale lemnos pentru o combustie puternică. Din aceste motive lipitura exterioară este nearsă sau abia coaptă, păstrând culoarea gălbuie a lutului (fig. 29). Mai toţi pereţii de la etaj cad în interior, ceea ce presupune o dărâmare anterioară a podelei etajului şi atragerea peretelui spre interior. Aceşti pereţi cad cu structura de pari şi nuiele în jos, pe exterior fiind 2-3 lipituri (reparaţii). A fost studiat felul cum ard şi se păstrează structurile de pari. Foarte rar sunt fragmente de chirpici cu lipituri pe ambele feţe, ceea ce presupune că structura de lemn arde, iar unele părţi se desprind din cauza arderi şi cad sau sunt părţi care cad înainte de a fi bine arse, ele se coc (prin coacere definim o ardere mai slabă) ulterior având aspect de praf.

Fereastra sau caseta de la etaj.

În partea de suda încăperii D, spre est, a fost găsită peste dărâmăturile podelei etajului un element arhitectonic. Dacă ne luăm după un fragment lipit ulterior, aproape de formă rotundă atunci pare un gen astupat (fig. 30a, 30b). Este vorba de un ancadrament de formă ovală.

Fig. 30a Casa Cerbului, încăperea D, element arhitectonic

Curba ovalului este mare, în plus el are un corespondent ce a fost depus parţial sub marginea primului canat. Deci, atunci ar părea că este o margine de casetă, dezafectată, peste care vine lipitura aproape rotundă. Aşa cum apar lucrurile acum nu par a avea o logică. Lipitura sigur este ulterioară şi este pentru structura dezafectată. Fiind la etaj nu ne putem imagina poziţia lui originală. Poate după restaurare se vor obţine date mai clare.

Fig. 30b Casa Cerbului, încăperea D, element arhitectonic

Structura podelei de la etaj.

Etajul avea o puternică structură de lemn constând din lemne despicate, bârne late, grinzi despicate. Lăţimea bârnelor în unele cazuri, în urma impresiunilor rămase pe structura podelei, era de peste 35 cm. Grosimea banelor, după grosimea chirpiciului şi a parilor dintre bârne ajungea până la 18- 20 cm. Deoarece bârnele sau lemnele nefiind drepte lăsau mari spaţii între ele, acestea spaţii au fost completate cu pari despicaţi din bârne. După impresiunile de pe bârne unele sunt din esenţe sunt de răşinoase, altele din lemn tare. În fig. 31 se poate observa o asemenea situaţie, pari având menirea de a umple spaţiile goale dintre bârne ca lutul să nu se scurgă printre ele. Pe marginile podelei spre pereţii laterali au fost găsite numeroase fragmente de cot cu urme de degete (fig. 31). La podeaua parterului acestea au rămas la locul lor (fig. 34, 38, 40).

Fig. 31, încăperea D, structura podelei etajului, a) bârne mari, b) spaţiu dintre bârne umplut cu pari ▲

Fragmentele de la lipitura podelei au grosimi ce merg de la 25 la 35 cm, mai ales acolo unde au fost adăugate 3 la 5 straturi de lipituri cu grosimi de la 0,5 la 2 cm.

Fig. 32, încăperea D, structura podelei etajului

Partea inferioară a podelei nu avea lipituri. Când arde etajul, ard întâi structurile care îl ţin, iar acesta „coboară” câtva pe stâlpi arderea continuă, deplasările la cădere nu sunt foarte mari şi nu cad de la distanţe înalte cca. 1m după aprecierile noastre. Unele cad de la distanţe mai mari, la acelea împrăştierea este mai puternică. Arderea cea mai puternică este de jos şi este oxidantă. Partea superioară. Când sunt mai multe lipituri rămâne aproape nearse, ea se coace ca urmare a încălzirii chirpiciului. Uneori, arde şi partea superioară mai ales în zona de margine, sub pereţii laterali.

Fig. 33 Casa Cerbului, încăperea D, podea cu 5 lipituri, cele de sus nearse.

Peretele de nord.

Peretele de nord de la încăperea B s-a păstrat cel mai bine, având şi cea mai puternică structură de lemn. La peretele de vest se poate observa cum structura de bârne a fost aşezată orizontal, paralel cu pământul. Unde structura era orizontală peretele era mai puţin distrus, de unde începea structura verticală pereţii erau mai puternic distruşi. Pe structura interioară a peretelui se văd urmele unor resturi de nuiele precum şi structura de pari ai peretelui aşezaţi de la 2 la 6 cm distanţă. Nu ştim în această parte cum va fi fost partea interioară a peretelui. Sub această porţiune de perete au fost descoperite resturile a unul sau două vase mari ( fiind arse secundar greu se deosebesc vasele, poate după restaurare). Vasele mari sunt destul de împrăştiate, în unele sunt urme de oase.

Peretele de nord. Peretele de nord de la încăperea B s-a păstrat cel mai bine, având şi cea mai puternică structură de lemn. La peretele de vest se poate observa cum structura de bârne a fost aşezată orizontal, paralel cu pământul. Unde structura era orizontală peretele era mai puţin distrus, de unde începea structura verticală pereţii erau mai puternic distruşi. Pe structura interioară a peretelui se văd urmele unor resturi de nuiele precum şi structura de pari ai peretelui aşezaţi de la 2 la 6 cm distanţă. Nu ştim în această parte cum va fi fost partea interioară a peretelui. Sub această porţiune de perete au fost descoperite resturile a unul sau două vase mari ( fiind arse secundar greu se deosebesc vasele, poate după restaurare). Vasele mari sunt destul de împrăştiate, în unele sunt urme de oase. Fig. 34, încăperea D, peretele de nord, detaliu Încăperea D, partea de sud Fig. 34 Podeaua etajului în partea de sud a încăperii D, vedere din spre vest La încăperea D, partea de sud se poate observa cel mai bine cum cade podeaua etajului (fig. 34-35). Privită din spre vest podeaua etajului se rupe diferit. Partea din spate are denivelări mai accentuate, dar arderea este mai bună. Aceasta presupune un incendiu mai rapid, picarea părţii de est şi mai apoi fragmentul din spre ea. În acea zonă toate fragmentele erau mai bine arse, tot acolo fiind descoperit şi fragmentul de canat. Ceea ce ne ridică o problemă este lăţimea de peste 5 m a celor două camere ceea ce ar presupune un perete intermediar sau o structură masivă. Peretele de la parter care desparte în două parterul încăperii D are doar urmele unor structuri de pari, nefiind descoperite structuri de perete. Desigur acestea trebuie să fi fost simbolice sau doar din lemn, în acest caz nu rămân urme. Este necesar ca structura de bază să fie foarte masivă, trainică deoarece trebuia să susţină şi stratul de lut ce ajungea la peste 25- 28 cm grosime cu lipituri cu tot. Am secţionat o parte unde podeaua de la parter şi etaj erau cel mai bine păstrate. Fig. 35a, încăperea D, podeaua parterului şi etajului, partea de sud, vedere din spre vest Arderea la podea s-a petrecut din spre ambele părţi, de jos mai puternică şi oxidată de un roşu aprins, miezul este negru. Se produce o ardere, mai slabă de sud, de la combustia acoperişului şi pereţilor laterali ale căror resturi incendiate au fost găsite peste podeaua parterului. Aici se observă că în partea de sud podeaua parterului cade de la cca 40 cm, foarte probabil marginea de sud se sprijinea pe o structură a peretelui ce nu a ars ( fig. 35b marcaj perete parter), podeaua se rupe la cca 40 cm de margine, partea din spre perete rămâne înclinată, cea din interior cade orizontal. Fig. 35b, încăperea D, podeaua parterului şi etajului, partea de sud, vedere din spre sud Ceea ce este curios este că cele mai multe vase au fost descoperite printre dărâmături şi nu direct pe podea. Unele vase erau, cu siguranţă, şi în pod şi aici fiind descoperite resturi de plăci cu lipituri. Peretele avea 5-6 straturi de lipitură, cele de sus erau mai arse. Pe podeaua etajului, aproape de marginea de est au fost descoperite fragmente de vase şi o bilă de praştie din cele mari de „război”, nearse, coaptă puţin. Bârnele din această zonă aveau lăţimea de peste 4 cm şi aveau direcţia SN, urma lor fiind foarte clar observabilă prin crăpăturile dintre bârnele mari. Mai sus se poate observa că pe 1,5- 1,6 m lăţime erau 4-5 bârne. Deşi nu a fost cercetată decât din lateral, structura podelei parterului era la fel de masivă, doar că ea cade de la mai mică înălţime, arde din ambele direcţii, lutul este mai compact şi pare să fi fost bătut. Elementele arhitectonice la etaj Fig. 36a Fragment de tavă, încăperea D, pod Fig. 36b Fragment de tavă, încăperea D, etaj Nu ştim exact la ce au folosit dar atât peste dărâmăturile pereţilor de la etaj şi între plăcile de la pod au fost descoperite fragmente de tăvi din chirpici, portabile (fig. 35-36). Este foarte posibil ca ele să fi servit pentru foc de încălzire, ce se face cu lemne uscate care nu produc prea mult fum. Din păcate marginea, buza lor nu s-a păstrat în nici unul din cazuri. Încăperea D, parterul Fig. 37, încăperea D, parterul, partea de nord, vedere din spre est Fig. 38 încăperea D, parter stâlp şi scară de urcat la etaj După demontarea parţială a structurilor etajului (am lăsat câteva zone pentru campania viitoare) am observat existenţa unor despărţituri interioare. Pentru unele din ele nu am găsit inc explicaţii. Chiar în zona centrală apare o firavă structură de perete despărţitor. El separă de la E la vest încăperea parterului în două. Acest perete continuă până la jumătatea încăperii, unde se întrerupe. În marginea din spre vest două găuri de pari, groşi de cca 8 cm marchează locul unei scări ce permitea urcarea la etaj, mai ales că prezenţa unui stâlp de la structura de bază, aflat la cca. 80 cm distanţă, ideală pentru o scară oblică, de altfel asemenea situaţie ne-a apărut la „Casa Tribului”. De altfel întreruperea peretelui despărţitor permite accesul la etaj din spre ambele încăperi de la parter. Mai mult, la nivelul podelei de la etaj a fost constată o întrerupere a podelei pe cca. 90 x 1,1 m în vecinătate fiind observabilă şi urma stâlpului de la structura de bază care susţinea, foarte probabil, şi acoperişul. Au mai existat asemenea întreruperi, dar acelea erau determinate de adâncimile diferite la care se găsea chirpiciul. Deoarece între încăperea C şi D era un fel de coridor nu este exclus ca aici să se fi aflat şi o intrare din spre vest, din coridorul ce separa încăperea de vest (C) cu cea de est (D).   Fig. 38 Încăperea D, lipsă podea la etaj, loc de scară de urcat la etaj. Privit din alt unghi, din spre nord, observăm gaura de stâlp ce mergea pană spre marginea platformei, margine ce avea o bordură înaltă de 7- 8 cm ce făcea legătura cu peretele vertical, perete ce nu avea lipitură masivă de chirpici. Deşi nu au fost preparate decât atunci când se ajunge cu întreaga suprafaţă la acelaşi nivel am putut constata că pe marginea platformei de la etaj şi parter se aflat stâlpi de mari dimensiuni ce ţineau de structura de bază. Pe unii dintre aceştia se sprijineau grinzile şi bârnele etajului, altele ţineau de structura acoperişului. Tot din imaginea de mai jos se poate bine observa cum se rupe podeaua etajului în încăperea din spre sud, cum cad, la adâncimi diferite, părţi din podea pe măsură ce ard bârnele de la structura podelei. Din această imagine se poate observa structura diferită a podelei parterului de cea a etajului şi faptul că în ea apar doar crăpături şi nu ruperi masive ca în cazul etajului. Construcţia a oferit tinerilor colegi participanţi la săpături posibilitatea preparării structurilor şi interpretarea datelor.   Fig. 39 sus planul încăperii D; jos reconstrucţia etajului şi zona scării În imaginea de mai sus am încercat a reconstitui cum ar fi arătat urcarea la etaj pe scară folosind toate elementele observate în timpul cercetării, deşi nu este poate cea mai fidelă reconstituire oferă o posibilitate de a vedea lucrurile în spaţiu. Fig. 40 In încăperea D, parter şi părţi din etaj, vedere din spre nord. Cercetarea s-a oprit în acest stadiu în urma epuizării fondurilor de cercetare urmând a fi reluate cândva în viitor. Vasul din încăperea de sud. Fig. 41 vase pe podea, etaj, încăperea D, partea de sud Fig. 42 vase pe podea, etaj, încăperea D, partea de nord Pe podeaua parterului, lângă elementul arhitectonice (ancadrament de fereastră sau casetă) au fost descoperite fragmentele unui mare vas de provizii. Fragmente din acesta sau un vas asemănător au fost descoperite şi printre dărâmăturile etajului, parţial deasupra dar şi intre dărâmături a fost descoperit un fund de vas mare. Fig. 43a Casa Cerbului, încăperea D, etaj, structură de pereţi şi bilă mare nearse La mică distanţă, sub dărâmăturile peretelui etajului, cu structuri de pari dispuse oblic, pe două direcţii opuse, pe podeaua de la etaj, a fost descoperită o mare bilă de praştie, din seria celor de „război”. Bila nu a fost arsă, doar uscată. Peretele din acea zonă nu a ars prea puternic, la fel a fost situaţia şi cu bila, fiind probabil făcută neapucând să fie arsă, dar ea era uscată la dărâmarea peretelui nefiind turtită. De altfel asemenea bile mari de praştie au fost descoperite sub podeaua încăperii D, partea de nord. La multe din locuinţele de la Parţa au fost descoperite bile de praştie pentru „război”. Unele au fost găsite între dărâmături, unele s-au spart ca urmare a lovirii cu ele a unor altare (cazul cu altarul casnic din P 126: Lazarovici et alii 2001, p. 288, fig. 262). Fr. Resch şi C. Germann în documentaţiile lor amintesc de cuptoare în care s-au găsit bile mari de praştie la ars. Fig. 44 Casa Cerbului, încăperea D, partea de sud, etaj, vase de provizii şi structură de perete căzută vertical În încăperea D, în partea de sud, la etaj, a fost descoperit fundul unui vas de provizii aflat lângă o structură de perete cu nuiele, căzută vertical. Sub chirpici la cca 20 cm vest au fost găsite alte fragmente (fig. 41, 43a). Obiecte la parter. La parter au fost descoperite foarte puţine obiecte ceramice. Dintre acestea este de amintit un bol cu patru poeminenţe în loc de toarte. În vecinătate se afla o grupare de oase de animale situată pe podea ele sunt imprimate, din cauza focului pe structura de pari şi pe podea. În urma determinărilor paleozoologice aflate în curs de finalizare vom pute aduce noi detalii. Fig. 45 Văscior, in situ, încăperea D nord Fig. 46 Oase pe podea, încăperea D nord  Depuneri sub podeaua parterului. O ultimă categorie de piese pe cale le amintim sunt mai multe bile de praştie, de mari dimensiuni, din cele de război aflate sub podeaua încăperii D, în vecinătatea unui stâlp de structură. Piesele au urme de ardere ca urmare a arderii şi prăbuşirii podelei parterului. Deasupra lor nu au fost urme de podea. Iste posibil să fi fost o deschidere în podea deoarece în vecinătatea lor au fost găsite fragmentele unui disc de lut rupt în 3, care foarte probabil acoperea deschiderea. Fig. 47 Casa Cerbului, parter, incăperea D, partea de nord, bile de praştie sub podea

În loc de concluzii.

Cercetarea nefiind încheiată multe probleme rămân deschise, deocamdată fără răspunsuri finale. Aşa cum s-a presupus ne află cu cercetarea în faţa unui „bloc de locuinţe”, un complex casnic dar şi cu elemente de ritual. Materialul ceramic nu poate fi complet restaurat până la încheierea cercetărilor, fragmente de la vase mai pot fi intre dărâmăturile complexului preparat 2/3 în partea de nord şi cam tot atât în cea de est. Este vorba de un complex de locuinţe cu spaţii şi locuri sacre, Cerbul, fiind elementul dominant.

Cultul Cerbului este foarte probabil o reminiscenţă a străvechilor tradiţii paleolitice sau mezolitice. Încă în primele sanctuare din paleoliticul superior apare cerbul, la intrare şi în grotele periferice (Hayden 2003, p. 133, fig. 5.8)

În neoliticul timpuriu capul de cerb apare redat pe unele vase de provizii în cultura Starčevo – Criş din Ungaria de la Csepa, Szentes (Kutzian I., 1944, I.1; XVII/1).

Prezenţa Cerbului cu cap de lut şi coarne pare a sugera totemul familiilor ce locuia în aceste locuinţe. În alte blocuri de locuinţe era totemul Lunii (P40-43), capului de Taur (P126), bucraniul (P4, P8-P9). Trebuie urmărit dacă există ofrande de fundare şi de ce ritualuri se leagă acestea.

Bibliografia

Dogaru, O., Gherghen I., 1981 Determinarea întinderii zonei arheologice de la Parţa cu ajutorul parametrilor fizico-chimici, SNT, PA, 1, Timişoara.

Ghergen I., Dogaru I., 1981 Distribuirea elementelor indicatoare geochimice şi stratigrafia aşezării neolitice de la Parţa, SNT, PA, 2, Timişoara.

Kutzian I., 1944 A körös Kultura. Budapesta.

Lazarovici Gh., Draşovean Fl., Maxim Z., 1995 Săpăturile arheologice de la Parţa. Campania din 1990, în Analele Banatului, IV.1, 1995, p. 3-44.

Lazarovici Gh., Maxim Z,. 1995 Parţa und die Arhitektur der Banater - Kultur, Symp. Verona - Lazise 1992 (1995), Mem Museo Civ., 4, 1995, p. 55-66.

Lazarovici Gh., Maxim Z., Draşovean F., 1994 Complexul neolitic de la Parţa, III, în Analele Banatului, Arheologie-Istorie, III, 1994, p. 106-134.

Lazarovici Gh., 1972 Aşezarea de la Parţa, în Tibiscus, 2, 1972,3-26.

Lazarovici Gh., 1975 Unele Probleme ale ceramicii Neoliticului din Banat, în Banatica, 3, 1975, S. 7-24.

Lazarovici Gh., 1979 Neoliticul Banatului, în colecţia BM N, III, Cluj, 1979, 273 p. ; 50 fig. 10 tabele; 162 Planşe.

Lazarovici Gh., 1982 Parţa. Un monument Preistoric, în Monumente Istorice, 1, 1982, p. 31-35.

Lazarovici Gh., 1985 Complexul Neolitic de la Parţa, in Banatica, 8, 1985, p. 7-71.

Lazarovici Gh., 1986 - Sanctuarul de la Parţa, în Documente recent descoperite şi informaţii arheologice, Bucureşti, 1986, p. 12-22.

Lazarovici Gh., 1989 Das Neolithische Heiligtum von Parţa, în Varia Arheologica, II, Neolithic of Southeastern Europe and its near Eastern Connections, 1989, p. 149-174.

Lazarovici Gh., 1990b Über das Neo- bis aneolithisch Befestigungen aus Rumänien, în JahrMittDeutsch Vorgeschichte, 73, p. 93-117.

Lazarovici Gh., 1991 Variantele şi grupele culturii Vinča şi ale fenomenului vincian, în Cultura Vinča în România, Timişoara, 1991, p. 17-18.

Lazarovici Gh., 1998 Plastica Monumentală de la Parţa, în Anaele Banatului, VI.1, 1998, p. 83-92.

Lazarovici Gh., 1998a Monumentale Plastik in Parţa, în ActaM N, 35.1, 1998, p. 9-15.

Lazarovici Gh., 2000 Lazarovici, Gh. 2000 - Gh. Chiş - T. Oproiu – I. Iharka, Orientări astronomice la Parţa s.t.

Lazarovici Gh., Suciu, C., 2001 Sanctuarul neolitic de la Parţa. WEB

Lazarovici Gh., 2003 Pâinea, grâul şi râşnitul sacru în Neolithic, în Tibiscum, XI, 2003, p. 65-86,

Lazarovici Gh., 2004 Simboluri sacre pe obiectele de cult. Semnificaţii, in Festschrift für Florin Medeleţ zum 60.Geburstag : 17-59.

Lazarovici Gh., Draşovean F., - Tulbure L., 1991 Sanctuarul Neolitic de la Parţa, Timişoara 1991, 1-21.

Lazarovici Gh., Draşovean Fl. Maxim Z 1995 Săpăturile arheologice de la Parţa. Campania din 1990, în Analele Banatului, IV.1, 1995, p. 3-44.

Lazarovici Gh., et alii 1985 Complexul Neolitic de la Parţa, în Banatica, 8, 1985, p. 7-71.

Lazarovici Gh., et alii 1994 Complexul Neolitic de la Parţa, III, în AnB, Arheologie- Istorie, III, 1994, p. 106-134.

Lazarovici Gh., et alii 1995 Săpăturile arheologice de la Parţa. Campania din 1990, în AnB, IV.1, 1995, p. 3-44.

Lazarovici Gh., et alii 2001 Parţa I.1; Parţa I.2 , Gh. Lazarovici, Fl. Draşovean, Z.Maxim, Parţa.Monografie arheologică, Vol. 1.1 341p; vol. 1.2, 115 Pl, 137 fig., “Waldpress”, BHAB, 12, 2001.

Lazarovici Gh., Kalmar 1986-1987 Tipuri de locuinţe din aşezarea neolitică de la Parţa, în Sargetia, XX, p. 18-34.

Lazarovici Gh., Maxim Z., 1995 Parţa und die Arhitektur der Banater - Kultur, Symp. Verona - Lazise 1992 (1995),MemMuseo Civ., 4, 1995, p. 55-66.

Medeleţ, Fl. 1997 Muzeul Banatului. File de cronică, I 1872-1918, Ed. Mirton, Timişoara.

Merlini M. 2004a La scrittura è nata in Europa? Rome: Avverbi Editore.

Miloia J., 1931 Săpăturile de la Parţa, în Analele Banatului, III, 2, p. 171 şi urm.

Moga M., 1947-1949 (1958) Vasele de cult cu picioare din regiunea dunăreană, în Apulum, p. 71-73.

Moga M., 1962-1963 Parţa, raport. ms.

Moga M., 1964 Muzeul Regional al Banatului, în RevMuz, 3, p. 294-296.

Morariu V., et alii 1996 V. V. Morariu, D. Chiş, S. Morariu, Prospectări magnetice în aşezarea neolitică de la Parţa, în ActaMN, 33/1, p. 549-564.

Petrasch J., 1986

Radu, O., Resch, Fr., Germann, K., 1974 Plastica antropomorfă şi zoomorfă de cultura Turdaş-Vinča de la Parţa, în Tibiscus, III, p. 65-69.

Rus D., Lazarovici Gh., 1991 On the Developed Neolithic Architecture in Banat, în Banatica, 11, p. 87-118.

Staljo B., 1984 Naselje i stan, în Vinča u praistoriji i sredniem veku, Balgrad 1984, p. 34-41

Ţeicu D., 2003 Studii istorice, Timişoara, 2003.

Vasić, M. M. 1936c Praistorijska Vinča, Belgrad, IV 1936.